Title Image

Brevetul de invenție

Nu că sunt eu atât de deștept, pur și simplu petrec mai mult timp cu problema. Albert Einstein

După mai bine de un an și jumătate și sute de încercări (și eșecuri), am reușit să obținem niște chifle despre care puteam jura că „sunt pâine”, dar care nu aveau mai mult de 7g de carbohidrați la 100g.

Nu ne venea să credem că nu a făcut nimeni un înlocuitor viabil pentru pâine, baza alimentației pentru cei mai mulți oameni de pe planetă.

Am început prin a citi – mult, câteva ore pe zi, în fiecare zi, tot ce am găsit tipărit sau online și în toate limbile la care cultura proprie sau prietenul nostru, google, ne-a dat acces.

Parcă nu ne venea să credem că nu a făcut nimeni până acum o pâine fără carbohidrați… În fiecare an se cheltuiesc sute de miliarde de dolari pentru diabet și bolile asociate acestuia, iar lumea e plină de minți luminate.

Cum Dumnezeu nu s-a uitat nimeni cu atenție spre cel mai banal și omniprezent aliment din lume, pâinea?! Cum de nu a găsit nimeni un înlocuitor viabil pentru ceea ce reprezintă baza alimentației pentru cei mai mulți oameni de pe planetă?!

Am aflat curând diversele explicații ale acestei, uluitoare pentru noi, absențe: de la tenebroase teorii ale conspirației, în care ar fi implicate sisteme de asigurări de sănătate, guverne și mari jucători din industria farmaceutică – până la explicații logice, științifice, în care principalul vinovat nu era nimeni altul decât bobul de grâu, fără de care pâinea nici măcar nu poate fi imaginată, miraculosul bob de grâu, care are în el toate elementele nutritive necesare vieții, dar mai ales carbohidrați, ca mai toate cerealele, aproape 80%.

Nu ne venea să credem că nu a făcut nimeni un înlocuitor viabil pentru pâine, baza alimentației pentru cei mai mulți oameni de pe planetă.

Am început prin a citi – mult, câteva ore pe zi, în fiecare zi, tot ce am găsit tipărit sau online și în toate limbile la care cultura proprie sau prietenul nostru, google, ne-a dat acces.

Parcă nu ne venea să credem că nu a făcut nimeni până acum o pâine fără carbohidrați… În fiecare an se cheltuiesc sute de miliarde de dolari pentru diabet și bolile asociate acestuia, iar lumea e plină de minți luminate.

Cum Dumnezeu nu s-a uitat nimeni cu atenție spre cel mai banal și omniprezent aliment din lume, pâinea?! Cum de nu a găsit nimeni un înlocuitor viabil pentru ceea ce reprezintă baza alimentației pentru cei mai mulți oameni de pe planetă?!

Am aflat curând diversele explicații ale acestei, uluitoare pentru noi, absențe: de la tenebroase teorii ale conspirației, în care ar fi implicate sisteme de asigurări de sănătate, guverne și mari jucători din industria farmaceutică – până la explicații logice, științifice, în care principalul vinovat nu era nimeni altul decât bobul de grâu, fără de care pâinea nici măcar nu poate fi imaginată, miraculosul bob de grâu, care are în el toate elementele nutritive necesare vieții, dar mai ales carbohidrați, ca mai toate cerealele, aproape 80%.

Ne-am decis să încercăm, noi, cu mințile și cu mâinile noastre.

Dar dacă am face o pâine fără făină de grâu?, ne-a șoptit la ureche imaginația noastră rebelă, neîngrădită de niciun fel de specializare în domeniul medical sau alimentar. Dar dacă găsim ceva cu care să o înlocuim? Un ceva sau mai multe ceva-uri, fără (sau cu foarte puțini) carbohidrați?

Nu puteam spune că nu se poate, doar pentru că așa spunea toată lumea, fără să fi încercat, noi, cu mințile și cu mâinile noastre.

Așa că ne-am decis să încercăm. Fără să ne putem imagina că asta ne va lua mai bine de un an și jumătate, fără să ne închipuim că vom ajunge la câteva sute de încercări (și eșecuri), fără să estimăm resursele imense – financiare, umane, de timp și energie – pe care le vom pune la bătaie…

Am golit magazinele naturiste de tot ce era sărac în carbohidrați și am comandat online zeci de ingrediente, din toate colțurile pământului – chiar și unele bizare, despre care nu auzisem niciodată înainte – pe care le-am testat, combinat și amestecat în fel și chip.

Ne-am decis să încercăm, noi, cu mințile și cu mâinile noastre.

Dar dacă am face o pâine fără făină de grâu?, ne-a șoptit la ureche imaginația noastră rebelă, neîngrădită de niciun fel de specializare în domeniul medical sau alimentar. Dar dacă găsim ceva cu care să o înlocuim? Un ceva sau mai multe ceva-uri, fără (sau cu foarte puțini) carbohidrați?

Nu puteam spune că nu se poate, doar pentru că așa spunea toată lumea, fără să fi încercat, noi, cu mințile și cu mâinile noastre.

Așa că ne-am decis să încercăm. Fără să ne putem imagina că asta ne va lua mai bine de un an și jumătate, fără să ne închipuim că vom ajunge la câteva sute de încercări (și eșecuri), fără să estimăm resursele imense – financiare, umane, de timp și energie – pe care le vom pune la bătaie…

Am golit magazinele naturiste de tot ce era sărac în carbohidrați și am comandat online zeci de ingrediente, din toate colțurile pământului – chiar și unele bizare, despre care nu auzisem niciodată înainte – pe care le-am testat, combinat și amestecat în fel și chip.

Cu excepția câtorva tăvi aruncate direct la gunoi, „pâinea noastră” începea, zi după zi, să capete contur.

Este foarte adevărat că, la început, aluatul nostru semăna mai degrabă cu hrana pentru păsări – un amestec de semințe, coji, făini și tărâțe numai bun de dat la rațe, o materie îndărătnică din care coceam ceea ce noi numeam cu drag „pâinea noastră”, adică un fel de plăcințele care, ba aveau consistența unor scovergi cu rumeguș, ba a unor pietre de spart geamurile.

Culmea, la gust nu erau rele! Cu excepția câtorva tăvi aruncate direct la gunoi, „pâinea noastră” începea, zi după zi, să capete contur.

Încercam mereu alte și alte combinații, descopeream în fiecare zi ingrediente noi, păstram unele și renunțam la altele, notam cu conștiinciozitate fiecare pas și fiecare gramaj, calculam și recalculam valorile nutriționale…

Până când, într-o bună zi, am scos din cuptor ceva care ne-a plăcut foarte tare – niște chifle moi, pufoase, gustoase, despre care puteam jura că „sunt pâine”, deși calculele ne arătau că nu au mai mulți carbohidrați decât varza.

Cu excepția câtorva tăvi aruncate direct la gunoi, „pâinea noastră” începea, zi după zi, să capete contur.

Este foarte adevărat că, la început, aluatul nostru semăna mai degrabă cu hrana pentru păsări – un amestec de semințe, coji, făini și tărâțe numai bun de dat la rațe, o materie îndărătnică din care coceam ceea ce noi numeam cu drag „pâinea noastră”, adică un fel de plăcințele care, ba aveau consistența unor scovergi cu rumeguș, ba a unor pietre de spart geamurile.

Culmea, la gust nu erau rele! Cu excepția câtorva tăvi aruncate direct la gunoi, „pâinea noastră” începea, zi după zi, să capete contur.

Încercam mereu alte și alte combinații, descopeream în fiecare zi ingrediente noi, păstram unele și renunțam la altele, notam cu conștiinciozitate fiecare pas și fiecare gramaj, calculam și recalculam valorile nutriționale…

Până când, într-o bună zi, am scos din cuptor ceva care ne-a plăcut foarte tare – niște chifle moi, pufoase, gustoase, despre care puteam jura că „sunt pâine”, deși calculele ne arătau că nu au mai mulți carbohidrați decât varza.

Am înțeles că această descoperire trebuie să treacă de pereții bucătăriei noastre și să o dăruim lumii, tuturor celor care au nevoie de ea.

Am dus „pâinicile” noastre la un laborator, apoi la altul, apoi la un altul – departe, în afara țării… EVRIKA! „Pâinea noastră” se născuse… și avea și certificat!

Toate analizele de laborator confirmau că nu sunt mai mult de 7g de carbohidrați la 100g.

Dar noi știam deja asta, pentru că, între timp, atât „tatăl” acestei descoperiri – Adrian Berinde, cât și prietenii-cobai care ni se alăturaseră pe drum, renunțaseră de mult la injectările cu insulină.

Am văzut ce îmbunătățire uriașă poate aduce în viața unui diabetic această mică „pâinică” și am înțeles că ea trebuie să treacă de pereții bucătăriei noastre și să o dăruim lumii, tuturor celor care au nevoie de ea.

Așa că i-am spus „Substitut hipoglucidic al pâinii” și am depus cererea de Brevet de Invenție la OSIM (A 2017 00320).

Am înțeles că această descoperire trebuie să treacă de pereții bucătăriei noastre și să o dăruim lumii, tuturor celor care au nevoie de ea.

Am dus „pâinicile” noastre la un laborator, apoi la altul, apoi la un altul – departe, în afara țării… EVRIKA! „Pâinea noastră” se născuse… și avea și certificat!

Toate analizele de laborator confirmau că nu sunt mai mult de 7g de carbohidrați la 100g.

Dar noi știam deja asta, pentru că, între timp, atât „tatăl” acestei descoperiri – Adrian Berinde, cât și prietenii-cobai care ni se alăturaseră pe drum, renunțaseră de mult la injectările cu insulină.

Am văzut ce îmbunătățire uriașă poate aduce în viața unui diabetic această mică „pâinică” și am înțeles că ea trebuie să treacă de pereții bucătăriei noastre și să o dăruim lumii, tuturor celor care au nevoie de ea.

Așa că i-am spus „Substitut hipoglucidic al pâinii” și am depus cererea de Brevet de Invenție la OSIM (A 2017 00320).